„Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol…” (Romani 1:1)

     În Biblie, cuvântul „lucrător” nu este numai substantiv (care denumește o persoană, un loc sau un obiect); există și verbul „a lucra” (un cuvânt care arată acțiunea). Este vorba despre ceea ce faci, nu despre ceea ce pretinzi că ești. În Sfânta Scriptură, cuvântul „slujitor” este folosit uneori pentru robi, făcând referire la un sclav care era legat în lanțuri, pe o corabie romană. Zi și noapte, sclavii vâsleau în ritmul stabilit de altcineva și fie în luptă, fie în negoț, ei se așteptau să moară legați de vâsle. Ce imagine! Apostolul Pavel scria: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Pavel nu avea nicio îndoială cu privire la chemarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Când s-a referit la sine ca la un „rob al lui Hristos”, el descria un sclav care și-a slujit stăpânul cu credincioșie timp de șase ani. În al șaptelea an, legea lui Moise cerea ca sclavul să fie eliberat. Dar dacă, în momentul eliberării, el se întorcea și spunea: „Stăpâne, eu nu te slujesc pentru că trebuie; te slujesc pentru că doresc!”, stăpânul îl aducea înaintea lui Dumnezeu și-i străpungea urechea, fapt ce însemna că îi aparținea pentru totdeauna (vezi Exodul 21:6). Uneori trebuie să privești spre cer și să spui: „Doamne, eu nu Te slujesc pentru că sunt obligat; Te slujesc pentru că Te iubesc! Străpunge-mi urechea, pune însemnul Tău pe ființa mea! Leagă-mă de Tine, ca să nu fiu niciodată al altcuiva!” Când te gândești la tot ce a făcut Domnul Isus pentru tine, crezi că este prea mult să te rogi în felul acesta?!